Sarcina multiplă este din ce în ce mai frecventă. Predispoziţia familială şi tratamentul sterilităţii sunt, de obicei, la originea unei asemenea sarcini.
Sarcina multiplă este lesne de decelat prin ecografie. Ea permite detectarea numărului şi caracterului embrionilor – gemeni „adevăraţi” sau „falşi” – şi urmărirea dezvoltării lor. Pentru a putea fi dusă până la capăt, o asemenea sarcină trebuie urmărită cu deosebită grijă.
Sarcinile multiple
Denumirea se aplică sarcinilor gemelare (doi feţi), triple, cvadruple, cvintuple. Sarcina gemelară este relativ frecventă în Europa (un caz din 89 de sarcini).
Ea variază după etnie, mediu, factori familiali (ereditate), vârsta femeii şi numărul copiilor pe care i-a avut deja. Pe lângă acestea, tehnicile de reproducere asistată medical (însă-mânţarea artificială, fecundarea in vitro) sunt adesea la originea sarcinilor multiple. Există două tipuri de sarcini gemelare.
Sarcina monozigotă
Copiii rezultă din fecundarea de către un spermatozoid a unui singur ovul care se divide: este vorba despre adevăraţii gemeni.
Copiii seamănă mult unul cu altul, au acelaşi sex şi sunt identici din punct de vedere morfologic şi fiziologic. Sângele lor are aceleaşi caracteristici. Transplantul între cei doi gemeni nu antrenează fenomenul de respingere.
Sarcina dizigotă
Copiii provin din fecundarea mai multor ovule de către spermatozoizi diferiţi. Ei se aseamănă ca şi fraţii şi surorile născuţi la date diferite.
Viitorii copii au sac amniotic şi placentă proprii. Riscul naşterii premature şi al mortalităţii este mai mare în cazul sarcinilor multiple. Pentru a evita orice tip de complicații, acest tip de sarcină cere o supraveghere medicală sporită, multă odihnă şi întreruperea muncii de timpuriu.